Skip to main content

Cu bine....

Ce pacat ca trebuie sa luam ramas bun prea des. Detestam garile, traiam cu sentimentul ca totul se pierde intr-o gara - lacrimi, timp si liniste. Locul in care trecutul si viitorul stau spate-n spate iar o alegere trebuie facuta , zarurile au fost aruncate inainte de timp. Intinzi bratele pline de povara trecutului iar clipa iti rapeste fiecare amintire inlocuind-o cu un banut de argint , pe nesimtite iti intoarce spatele si isi pune mii de dorinte aruncand banii in fantana promisiunilor ' te sun cand ajung', ' n-o sa te uit niciodata', ' o sa ma intorc curand'...

Ramai imun sau te risipesti? Nimic nu mai conteaza pentru ca nu poti decat sa ignori intrebarea care te macina de cand ai luat decizia aceasta ' De ce plec?' Conteaza motivatia ? Doar drumul conteaza, tu esti a lui, el al tau.Constient de ce lasi in spate, constientizand, nimic nu va mai fi la fel, zarurile aruncate nu mai pot fi schimbate...faci un pas, urmat de altul,pe nesimtite te trezesti alergand spre bratele reci ale necunoscutului tarand geamantanul greu in urma ta. Te opresti pret de o clipa, deschizi geamantanul si privesti nedumerita, e plin de speranta. Debusolata, speriata te departezi si alergi iar spre acelasi viitor rece si nepasator fara a irosi o clipa gandindu-te la ce ai lasat pe drum. Poate merita sau nu...cine stie?

Precum un triunghiul dragostei -Trecutul , nu-l mai poti avea; Prezentul, e aici dar nu-l vrei; Viitorul, e plin de himere

Nu suntem cu totii facuti din dragoste! Suntem facuti de teama, de plictiseala, de singuratate, de razbunare, de dorinta, de convingeri, de curiozitate, de nimic ... 

Iarta-ma pentru cuvintele ce nu le-ai priceput, vremea pe care ti-o fur, uitarea cuvenita.

Popular posts from this blog

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza