Skip to main content

Trecutul nu este niciodata mort. El nu este nici macar trecut

Vine o vreme cand cu toti alergem de trecut. Exista si cei care neaga ca ar face acest lucru, dar nu am sa vorbesc azi de cei care se afla in negare ci de cei care relizeaza ca au avut perioade cand alergau in trecut.

Azi am dat peste acest citat si mi-a dat de gandit.

Exista in ziua de azi multe voci care sustin ca trebuie sa traiesti in prezent, nimic gresit in asta dar nu pot sa nu ma intreb, daca uitand trecutul e o conditie sine-qva-non pentru un prezent fericit atunci cum pot stii ca am fost fericita daca nu privesc in trecut ? E ca si cum ai zice ' Acum sunt fericita, dar ieri nu stiu cum am fost?!'

Cred ca trecutul ar trebui sa fie precum un cimitir! Cu totii mergem la cimitir...stim cum e! E un loc unde mergi rar...incercat de regrete cel mai probabil...daca nu, speriat stiind ca intr-o buna zi cei dragi tie, vor pasii probabil pe unde pasesti tu doar ca ei vor veni sa te caute pe tine. Asa ar trebuie sa fie si cu amintirile! Sa ne cautam cu grija, cu pasi tematori, constienti ca maine clipa asta va fi ingropata pentru vescnicie. Poate asa am avea curajul sa traim viata asa cum ne dorim.

Trecutul daca ma intrebi pe mine are anumite cicluri. Priveste in natura ca sa vezi ca fiecare anotimp are ciclu lui si fiecare lucru dat aici pe pamant are un ciclu de urmat. In urma cu cativa ani incepusem sa traiesc intr-un astfel de cerc vicios. Aveam trei prietene : una la Brasov, una la Turda si una in Bucuresti ei bine timp de trei ani situatia a fost astfel : cand eram in relatii super cu ce-a de la Brasov relatiile cu celelate 2 erau inexistente, cand relatia mea dintr-un motiv sau altul era rupta cu prietena din Brasov inflorea dintr-o data relatia cu prietena mea din Turda iar apoi cand si aceasta se rupe relatia mea cu prietena mea din bucuresti inflorea....apoi cand si aceasta se rupea, ma intelegeam de minune cu prietenea mea din Brasov. Nu am facut nimic (constient) ca sa influentez lucrurile eram un spectator uimit. Probabil aveam vreo lectie de invatat si mi-a luat trei ani sa o pricep...asta e doar un exemplu am avut multe altele....Aceste exemple ma fac sa privesc citatul de mai sus cu suspiciune. Daca intr-adevar trecutul nu e mort, ci prezentul este un trecut infinit?
Acum...un ecou pe care cand l-am terminat de rostit e trecut! Cand te privesc....e acum, daca imi intorc privirea ai devenit parte din trecut. Ce scurt e prezentul...dureaza o clipa....
Am invatat ca prezentul dureaza o clipa
Stim ca viitotul nu exista, cel putin nimeni nu-l poate demonstra!
Ce ne ramane?

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …