Skip to main content

Promisiuni

Turdor isi ridica privirea socat cand o auzi chemandu-l :
-Tudor?vocea ii parea dureros de cunoscuta.Auzise de mii de ori  acea chemare in vise si raspunse tot de atatea ori  . Acum nu stia daca memoria ii juaca feste sau daca existau miracole cu adevarat.
Stand pe marginea pontonului, cu pantaloni ridicati pana la genunghi si cu picioarele in apa admira peisajul marin, avusese o zi mult prea grea, acesta era locul lui de refugiu, un loc ferit de lume si mai ales de turistii curiosi
O naluca se apropie de el si vocea cristalina era mult mai clara decat fusese vreodata in vise :
-Tudor? Tudor , tu esti? Era mai frumoasa decat isi amintea el . Aceiasi ochi albastrii, acelasi zambet doar parul blond acum era satem,soarele o inconjura cu o lumina alba facand-o sa para mai mult inger decat om si asta era ...mai mult inger decat femeie. Ultima data cand o vazuse era intr-o gara unde o lasase frumoasa si cu palarie pe peron.
-T t ttttu aici? Sopti el ca pentru sine
-Ce faci? Nu stiam ca esti in Constanta...ce vant te aduce pe aici? spunse ea in timp ce se aseza pe ponton langa el , se descalta si isi baga si ea picioarele in apa Si eu care credeam ca asta e locul meu secret...ce cauti tu in el? vocea era vioaie si avea o sclipire in ochi
-Locuiesc in Constanta, remeber? dar as putea sa iti pun aceiasi intrebare , nici macar nu-si mai recunostea vocea ...era oare un vis?
-Ah, da...locuiesti in Constanta din nou...te-ai intors in cele din urma! zambi si se inclina inspre el. Tot nu mi-ai raspuns...ce cauti in sufletul meu?
-Ce???inima ii batea nebuneste
-Locul asta Tudor, e sufletul meu...iar tu esti in el!
-Nu, asta e locul meu preferat, vin aici sa ma linistesc! si sa uit de tine, adauga el in gand
-Cine te-a tulburat? intreba ea intr-o voce moale
-Nimeni, spuse el grabit
-Necazuri in paradis, intreba ea ironica, imi cer scuze , nu trebuia sa spun asta!
el o privi iritat dar ea nu parea sa ii dea atentie
-Stii ceva Dora ...
-Sttt....taci te rog ca nu asa vreau sa decurga conversatia noastra!
-Nu cred ca stim o alta metoda de a conversa!raspunse el ironic privind distand in departare
Ea isi aseza mana peste a lui
-M-am gandit mereu la tine Tudor!
el isi retrasese mana
-Nu am de unde sa stiu...
-Mi-a fost greu si desi detest sa recunosc, m-am lasat invinsa
-Right, spuse el ironic, Dora chiar vrei sa te cred....ii arunca o privire ironica si ramasese uimit sa vada ca ea nu glumea. Esti ok? sopti el
-Acum, da! Am dezamgit un univers intreg, spuse ea ridicand mana teatral si incercand sa deseneze intregul univers. Dar, acum sunt fericita si in plus am dat peste tine! Nimic nu poate fi mai perfect! Isi lasa capul pe umarul lui. E ca pe vremuri...nu crezi? Noi doi , numai noi doi. Ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat
-Imi cer scuze sa te intrerup, dar s-au schimbat multe! Totul s-a schimbat! avu o incercare stangace de a-si retrage umarul dar fu in zadar, ea il apuca de brat si isi pozitiona capul mai confortabil.
-Te rog sa ma ierti, sopti ea . Nu pot schimba nimic din ce-a fost dar trebuie sa stii ca imi pare extrem de rau pentru tot rau pe care ti l-am facut, isi ridica capul de pe umarul lui si-l privi in ochi o lacrima isi facu apritia
-Hei, nu trebuie sa fii dramatica, te-am iertat demult. Mintea, nu o iertase niciodata dar cand il privi cu ochii inlacrimati se pierdu, uitase cum se pierdea in ochii ei, era hipnotizat de privirea ei. E ok, sincer spuse el ridicand din umeri, stii ca nu pot sa iti port pica
-Ce bine, Tudor tu esti un om extraordinar! il lua de brat si isi lasa iar capul pe umarul lui
-Mai mult ordinar decat extra. Asta e tot e vroiai sa imi spui? intreba el
-Turdor!!!!!!! exploda ea. Strici momentul!
-Care moment?
-Stii ca daca eu acum as muri....spuse ea dramatic
-daaaaaaaaaaaaaaa , raspunse el ironic
-Sufletul meu n-ar putea parasi pamantul , sufletul meu ar fi legat de tine pana as rezolva orice...problema
-Problema? Dora sigura problema esti tu! Noi.. adika tu si eu, nu avem absolut nici o problema! In plus nu te-as condamna daca ai sta legata de pamant, nici eu nu m-as grabi sa merg in iad! incepu sa rada zgomotos
-Nu esti deloc amuzant Tudor! isi ridica capul de pe umarul lui.Cred ca avem o mare problema de rezolvat!
-Care ar fi?!
-Tu nu m-ai iertat asa cum nici eu nu m-am iertat.
-Tocmai ti-am spus ca te-am iertat demult! Pot pleca acum?
-Vrei sa pleci?
-Nu tin neaparat dar chestia asta cu iertarea ma irita si nu am chef de povesti aiurea
-Okkkkkkkkk, despre ce vrei sa vorbim?
-Trebuie sa vorbim? stiau la fel de bine ca nu aveau nevoie de cuvinte. Ea se culca cu capul in poala lui iar el se juca in parul ei. Era cel mai sublim lucru. Erau acolo, doar ei doi mai presus de cuvinte, de lume. Ea s-a intors la el si asta era tot ce conta , era ca si cum desi ea plecase o parte din ea ramasese cu el mereu si desi el negase o parte din el fusese cu ea mereu iar acum s-au intalnit pentru eternitate.Iubea si era iubit cel mai sublim sentiment! Visele lui devenisera realitate. Se apleca si o saruta pe obraz, Dora zambi si ii sopti
-Doar ti-am promis ca am sa ma intorc, si ca n-am sa mai iubesc pe nimeni vreodata decat pe tine!
-Vreau sa transform clipa asta in vesnicie, spuse el .
Ea se ridica in capul oaselor si-l privi :
-Tudor, indiferent de ce se va inampla sa nu uiti niciodata ca te iubesc . Il imbratisa. Apoi isi dusese mana la gat si isi desfacu de la gant lantisorul de aur si impreuna cu medalionul in forma de curce il aseza in mana lui. Asta vreau sa fie mereu la tine...ca el e parte din mine , ca tine!


Undeva un telefon suna tulburand linistea absoluta. Tudor se ridica in capul oaselor incercand sa isi deschida ochii, razele soarelui il orbeau Privi in jur, Dora nu era langa el, zambi stiind obiceiul Dorei de a fugi la innot , era precum un peste.


-Alo? Intreba el somnoros
-Tudor, omule unde esti? Te-am cautat peste tot!? Dan parea extrem de agitat
-Sunt intr-ul loc special spuse el zambind, nici nu o sa vina sa crezi cand o sa iti spun cu cine sunt!
-Lasa asta omule! Trebuie sa vorbim! Urgent!!!!!!!!! E nenorocire
-Hei, esti bine? Ce s-a intamplat? Dan nu era genul om care sa se panicheze dintr-un nimic, asta trebuia sa fie o chesti serioasa
-Eu...da, e vorba de tine ! Dan se abtinea sa nu planga
-Hei, eu sunt bine, sincer! In viata mea nu am mai fost asa bine! Nu am nimic!
-NU tu ba! Dora....
-Dan, iti promit, Dora e ok! Zambii fericit...el stia mai bine ca oricine...
-Nu, omule...nu mai e
-Ce ai ba? Esti tampit, Cum sa nu fie.... Tudor nu apuca sa termine propozitia
-Dora va fi ingropata maine la ora 1
-Auzi frate, tu ai glume marcabre in program!?
-Dora s-a sinucis ieri dimineata la ora 4. Imi pare rau.

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …