Skip to main content

Emotie de Toamna

E dimineata iar, cu iarna batand grabita la geamurile aburite. Ma tem ca am sa mai pierd o toamna fara sa apuc a-i sorbi culoarea, tristetea si mai ales iubirea. Sorb din cafeaua fierbine si ma cufund in visare. Iubesc toamna mai mult decat orice anotimp, totul este posibil si de-o potriva imposisbil . Toamna ma trezesc la realitate in timp de visez, admir acest anotimp sublim in timp ce ma si inspaimanta gandul iernii. Toamna ma va intrista mereu in timp ce culorile ei imi vor managa simturile si imi vor face sufletul sa rada.


Toamna va fi mereu anotimpul despartirilor. Cand o iubire ca-n povesti moare, se va numi mereu toamna. E ceva mult prea dramatic in modul absurd al copacilor de a se desparti de frunze, tocmai acum cand au cel mai mult nevoie de ele. Se pare ca nu le mai pasa niciunuia, nu e loc de conciliere. Copacul prefera sa infrunte cumplita iarna gol...in timp ce frunzele prefera sa moara decat sa mai fie implicate in aceasta dureroasa relatie, chiar daca ele nu stiu precis ce se va intampla isi asuma riscul. Copacul ramane la fel, mereu acolo, mereu asteptand alte frunze , murmurand ironic 'Putei pleca, o sa vine altele!' Frunzele isi vad de rostul lor iar printre lacrimi soptesc ' prefer sa mor decat sa mai stau o clipa aici' Apoi dorintele lor devin realitate...Asa se sfarseste o mare iubire... El ramane mereu acolo asteptand distant o noua sansa. Ea moare, pentru ca nu poate altfel...nimic nu va mai fi la fel. la mormatul iubirii lor va canta mere ploaia .


Pentru toate iubirile toamna...

Popular posts from this blog

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza