Skip to main content

Emotie de Toamna

E dimineata iar, cu iarna batand grabita la geamurile aburite. Ma tem ca am sa mai pierd o toamna fara sa apuc a-i sorbi culoarea, tristetea si mai ales iubirea. Sorb din cafeaua fierbine si ma cufund in visare. Iubesc toamna mai mult decat orice anotimp, totul este posibil si de-o potriva imposisbil . Toamna ma trezesc la realitate in timp de visez, admir acest anotimp sublim in timp ce ma si inspaimanta gandul iernii. Toamna ma va intrista mereu in timp ce culorile ei imi vor managa simturile si imi vor face sufletul sa rada.


Toamna va fi mereu anotimpul despartirilor. Cand o iubire ca-n povesti moare, se va numi mereu toamna. E ceva mult prea dramatic in modul absurd al copacilor de a se desparti de frunze, tocmai acum cand au cel mai mult nevoie de ele. Se pare ca nu le mai pasa niciunuia, nu e loc de conciliere. Copacul prefera sa infrunte cumplita iarna gol...in timp ce frunzele prefera sa moara decat sa mai fie implicate in aceasta dureroasa relatie, chiar daca ele nu stiu precis ce se va intampla isi asuma riscul. Copacul ramane la fel, mereu acolo, mereu asteptand alte frunze , murmurand ironic 'Putei pleca, o sa vine altele!' Frunzele isi vad de rostul lor iar printre lacrimi soptesc ' prefer sa mor decat sa mai stau o clipa aici' Apoi dorintele lor devin realitate...Asa se sfarseste o mare iubire... El ramane mereu acolo asteptand distant o noua sansa. Ea moare, pentru ca nu poate altfel...nimic nu va mai fi la fel. la mormatul iubirii lor va canta mere ploaia .


Pentru toate iubirile toamna...

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …