Skip to main content

Intamplari cu final neasteptat


Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am retezat-o
-Da, bineteles! Dar nu intelg ce... a incercat sa spuna ea
-Ok, atunci te rog sa nu mai susotesti niciodata in prezenta mea! Daca vrei sa plec te rog sa imi spui dar te rog sa nu mai faci asta niciodata!
Nell isi pleca privirea si incerca sa mascheze un zambet
-Imi pare rau Jo,iti promit ca nu se va mai intampla. Fata ei o trada, nu-i parea rau...Atunci am realizat
-Nu pot sa cred ! Am exclamat evervata la culme
-Ce??? a intrebat Nell speriata cand a vazut reactia mea
-Susoteati pentru ca puneati la cale cadoul de ziua mea! Nu-mi venea sa cred cat de stupida am fost eu si reactia mea!
-Imi pare rau Jo, dar da ne dadeam cu parerea despre cadoul tau.Nell a zambit intelegatoare si mi-a dat de inteles ca mi-a iertat gafa
Am ras cu Nell pe urma si ne-am amuzat teribil!

-Stii, a devenii paranoia vine odata cu varsta , mi-a spus Nell printre rastete

In decursul zilei am auzit mai multe susoteli si zambtele pline de subanteles. Am vazut plicuri roz ascunze sub teancuri de hartii, lume ce se prefacea ca munceste cand intram pe usa dar am zabit si eu precum Nell , plina de subanteles.
Mi-a luat o vreme sa am incredere in oameni si acum ma bucur caci stiu ca am avut dreptate sa ma incred in ei. Cand vaz zarva din jurul meu inteleg cat de mult sunt iubita de prietenele mele, colegii mei si toti cei care se afla in jurul meu. Ridic privirea spre cer, El stie ce inseamna toate astea pentru mine si ii multumesc ca m-a facut din noua sa ma simt iubita .
Te iubesc si eu! Va iubesc din toata inima si nu ma tem sa o tip in gura mare!

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

You and I

Here we are again! I hoped you got lost in the nothingness of all the days that have passed since we last stood face to face, separated by darkness only. I can feel your breath on my neck and in my mind I am begging you again to let me go.



I feel your shadow surrounding me, your musty scent poisons the air around me.  Like a bad sin, you never stay away for too long. You call it 'love', I call it 'curse'. You think that all this is a game and I enjoy your company. Maybe you're just as confused as I am and mistake my tears for rain and my scream for help with a lullaby.   A deep breath before I turn to face you, your poisons scent inundates every cell in my lungs . I curse the moment I was born and wish I could run to the end of the world and hide in a cage for the rest of my miserable life.



I can see your sharp teeth shining in the candle light while you laugh in my face. Your unkind touch  makes me tremble beyond control. I am stretching my arm in the dark in a clu…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …