Pagini

marți, 20 iulie 2010

A fi sau a nu fi .... om!

Ziua buna se cunoaste de dimineata! Iubesc fiecare dimineata si sincer sa fiu as iubi diminetile si mai mult daca nu ar trebui sa ma trezesc! Oricum, am avut o dimineata superba si asta pentru ca visele mele au fost pe masura :) Nu e nimic mai minunat decat un vis, asa cum ti-l doresti bun.
In drum spre servici muzica mea preferata la radio, ce sa mai ceri de la viata la 8 dimineata?

Pentru prima data de cand ma stiu lucrez pentru o companie caritabila pe care am ajuns sa nu mai dau doi bani dar in schimb am ajuns sa merg cu placere la servici sau mai bine zis a doua mea casa, asta pana cand compania asta mare si caritabila s-a decis sa nu mai faca acte de caritate...hm...ciudat nu? Si uite cum m-am trezit in mijlocul unui mic razboi civil, in care s-a nascut in mine un mic revolutionar care nici nu stiam ca exista pana mai ieri! M-am decis ! Am sa lupt impotriva aceste decizii luata de catre aceasta mare societate caritabila (desi in contractul meu de munca acest lucru imi este interzis, ba mai mult am fost specific rugati sa nu discutam cu presa! ) Sincer, nu am nici o intentie sa vobesc cu presa, personal :))
Vreau sa intelegeti ceva, nu sunt ingrijorata pentru ca mi-as putea pierde munca, nici gand! Eu inca am doua maini, doua picioare, sanatate fizica, nu prea garantez pentru ce-a psihica ;) Insa imi fac griji pentru cei care nu sunt capabili sa lupte pentru binele lor, pentru cei care au nevoie de ajutor si pentru familiile acestora care au ani de suferinta si durere, care dupa ce ca au de luptat cu o boala nemiloasa si cruda mai au de luptat si pentru drepturile lor!

Azi dupa cum spuneam s-a intamplat ceva neasteptat, mi s-a oferit sansa sa fac ceva petru acesti oameni pe care ii iubesc enorm si pe care ii consider familia mea! La inceput am zis 'Da' apoi m-am azit tipand de bucurie si m-am speriat....am simtit cum un tremur imi invadeaza corpul si am inteles ca ma temeam defapt. M-am retras in birou pentru a ma linisti si m-am intrebat :'De ce ma tem?' Ca imi pierd locul de munca si implicit tot ceea ce ar urma.Dar, daca stau cu mainile in san am sa mi-o pot ierta vreodata? Atunci si numai atunci am inteles de ce pe aceasta lume sunt atat de multi lasi!
Pentru ca e mult mai simplu sa fi un las! Nu trebuie sa faci nimic! Doar pleci capul sau dai aprobator din cap, apoi pleci linistit acasa ca si cum nici n-ar fi fost!
In schimb daca incerci sa nu fi un las, te incerc emotii, temeri de tot felul, scenarii ....cum ar putea iesi lucrurile si de cele mai multe ori stii ca lucrurile nu vor iesi tocmai cum le doresti tu! E o intreaga lupta cu tine insuti, sa fii om, sa fii mandru de tine la sfarsitul zielei si mai ales, sa le aduci un zambet celor pe care ii iubesti ! Si ce iti doresti in schimb pentru toate astea? NIMIC, dar un simplu Multumesc si un zambet de la o persoana suferinda e mai valoros ca orice comoara din lume!
Azi am ales sa fiu un mic erou, chiar daca sunt eroul meu, in fata mea am castigat mult iar cand ma gandesc cat de mult i-am ajutat pe cei din jur ma consider OM.