Skip to main content

A fi sau a nu fi .... om!

Ziua buna se cunoaste de dimineata! Iubesc fiecare dimineata si sincer sa fiu as iubi diminetile si mai mult daca nu ar trebui sa ma trezesc! Oricum, am avut o dimineata superba si asta pentru ca visele mele au fost pe masura :) Nu e nimic mai minunat decat un vis, asa cum ti-l doresti bun.
In drum spre servici muzica mea preferata la radio, ce sa mai ceri de la viata la 8 dimineata?

Pentru prima data de cand ma stiu lucrez pentru o companie caritabila pe care am ajuns sa nu mai dau doi bani dar in schimb am ajuns sa merg cu placere la servici sau mai bine zis a doua mea casa, asta pana cand compania asta mare si caritabila s-a decis sa nu mai faca acte de caritate...hm...ciudat nu? Si uite cum m-am trezit in mijlocul unui mic razboi civil, in care s-a nascut in mine un mic revolutionar care nici nu stiam ca exista pana mai ieri! M-am decis ! Am sa lupt impotriva aceste decizii luata de catre aceasta mare societate caritabila (desi in contractul meu de munca acest lucru imi este interzis, ba mai mult am fost specific rugati sa nu discutam cu presa! ) Sincer, nu am nici o intentie sa vobesc cu presa, personal :))
Vreau sa intelegeti ceva, nu sunt ingrijorata pentru ca mi-as putea pierde munca, nici gand! Eu inca am doua maini, doua picioare, sanatate fizica, nu prea garantez pentru ce-a psihica ;) Insa imi fac griji pentru cei care nu sunt capabili sa lupte pentru binele lor, pentru cei care au nevoie de ajutor si pentru familiile acestora care au ani de suferinta si durere, care dupa ce ca au de luptat cu o boala nemiloasa si cruda mai au de luptat si pentru drepturile lor!

Azi dupa cum spuneam s-a intamplat ceva neasteptat, mi s-a oferit sansa sa fac ceva petru acesti oameni pe care ii iubesc enorm si pe care ii consider familia mea! La inceput am zis 'Da' apoi m-am azit tipand de bucurie si m-am speriat....am simtit cum un tremur imi invadeaza corpul si am inteles ca ma temeam defapt. M-am retras in birou pentru a ma linisti si m-am intrebat :'De ce ma tem?' Ca imi pierd locul de munca si implicit tot ceea ce ar urma.Dar, daca stau cu mainile in san am sa mi-o pot ierta vreodata? Atunci si numai atunci am inteles de ce pe aceasta lume sunt atat de multi lasi!
Pentru ca e mult mai simplu sa fi un las! Nu trebuie sa faci nimic! Doar pleci capul sau dai aprobator din cap, apoi pleci linistit acasa ca si cum nici n-ar fi fost!
In schimb daca incerci sa nu fi un las, te incerc emotii, temeri de tot felul, scenarii ....cum ar putea iesi lucrurile si de cele mai multe ori stii ca lucrurile nu vor iesi tocmai cum le doresti tu! E o intreaga lupta cu tine insuti, sa fii om, sa fii mandru de tine la sfarsitul zielei si mai ales, sa le aduci un zambet celor pe care ii iubesti ! Si ce iti doresti in schimb pentru toate astea? NIMIC, dar un simplu Multumesc si un zambet de la o persoana suferinda e mai valoros ca orice comoara din lume!
Azi am ales sa fiu un mic erou, chiar daca sunt eroul meu, in fata mea am castigat mult iar cand ma gandesc cat de mult i-am ajutat pe cei din jur ma consider OM.

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

You and I

Here we are again! I hoped you got lost in the nothingness of all the days that have passed since we last stood face to face, separated by darkness only. I can feel your breath on my neck and in my mind I am begging you again to let me go.



I feel your shadow surrounding me, your musty scent poisons the air around me.  Like a bad sin, you never stay away for too long. You call it 'love', I call it 'curse'. You think that all this is a game and I enjoy your company. Maybe you're just as confused as I am and mistake my tears for rain and my scream for help with a lullaby.   A deep breath before I turn to face you, your poisons scent inundates every cell in my lungs . I curse the moment I was born and wish I could run to the end of the world and hide in a cage for the rest of my miserable life.



I can see your sharp teeth shining in the candle light while you laugh in my face. Your unkind touch  makes me tremble beyond control. I am stretching my arm in the dark in a clu…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …