Skip to main content

Eu, virtuala

Am ajuns sa realizez ca internetul imi ocupa o mare parte din viata, am detesta mereu dependentele motiv pentru care am anulat contractul meu de internet, telefon si TV , astfel ca din data de 18.03.10 tehnologia va fi redusa la minim la mine in casa! Nu e usor sa renunti la o depedendeta care a facut parte din viata ta mai mult de 10 ani :)) dar cine ma cunoaste stie ca pentru mine nimic nu este imposibil.
Ieri discutand cu o colega despre acest subiect mi-e zis : ' Ultima ta zi de net , e ca ultima ta zi din viata! Cum ai sa o petreci?' Am zambit si i-am raspuns ' nu stiu' si mii de ideei mi-au venit in mine, in schimb, azi pentru mine e ultima zi de net, caci maine n-am sa fiu acasa iar poimanie va fi prea tarziu :)

Ultima mea zi....pe internet! Zambesc si imi amintesc ca pe vremea cand aveam 19 ani mi-am petrecut ziua de nastere intr-un club de unde ne-am grabit spre un internet cafe ( acu 11 ani nu exista lucru mai cool decat sa iti petreci vremea in internet cafe! ) Te asezai frumos la un calculator, te asigurai ca aveau scrumiera langa si iti comandai o cafea....apoi Mircul punea stapnaire cu tine unde ii cunosteai pe toti ( Sosetuta, Foc, Sefu, Bossu, Fraieri etc) apoi venea unu mai elevat si-ti cerea o adresa de mail si auzeai in cafenea : 'Auzi, bou' asta mi-a cerut o adresa de imail! Ce dreak e aia?' Raspuns: ' Da-l dreak de fitoz, da-i ignor. Alt bou care se crede smecher!'

Imi aduc aminte ca prin '99 eram in capitala, plecasem de acasa si-mi lasasem prietenii acasa, in Turda. In schimb cand intrat pe Mirc intram mereu pe canalul Cluj, caci Turda nu exista la acea vreme :) Si-mi amintesc ca imi gasisem pe mirc un fost coleg de liceu, Tavi...nu-mi venea sa cred cat de mica era lumea. S-au schimbat multe de atunci . Daca atunci sa ai internet era ceva de neconceput azi oricine are internet si parca internetul inlocuieste televiziunea cu cablu. Macar nu vor mai fii palarii la tot pasul ci modemuri :)).
A fost placut sa fiu in lumea asta virtuala. Am reusit sa trec de frontierele tarii fara pasaport si azi mi se pare super usor sa merg in orice tara vreau doar cu un click, sa-mi vad prietenii , sa ascult muzica, sa vad filme, sa citesc, sa descopar lucruri noi. E o lume minunata lumea virtuala dar are un singur cusur, iti rapeste toata viata. Simt ca mi-am oferit 10 ani din viata unei lumi imaginare! Am ajuns sa comunic cu niste oameni straini, ignorandu-mi prietenii adevarati, am ajuns sa vad cum se prepara o reteta pe youtube in loc sa o sun pe mama, am ajuns sa imi select prietenii dupa accesul pe care ii au pe diferite site-uri , sa ii plac dupa gradul lor de popularitate de pe diferite forumuri si am inteles ca am gresit pentru ca nimic nu se compara cu o seara cu prietenii tai sau cu o plimbare in parc. Mi s-a rapit dorita de a confrunta lumea reala, de a intelege oamenii cu adevarat. Mi s-a rapit cantecul pasarilor, fosnetul copacilor, murmurul apei....Azi ma reintorc la ele definitiv! De azi, prilej minunat sa sarbatoresc sosirea primaverii, verii si a celorlalte anotimpuri.
Si daca azi e ultima mea zi virtuala trebuie sa amintesc faptul ca cele mai importante lucruri in viata mea s-au petrecut departe de aceasta lume! In lumea reala, mi-am cunoscut sufletul pereche si am trait cele mai magice clipe din viata mea alaturi de el ....si am sa declar si aici in lumea asta virtuala, pe piatra mea virtuala :)) TE IUBESC SOTULE! Termenii de comparatie nu-si au loc aici, asa cum nu poti copara ziua , apa, aerul nu exista nimic mai sublim ! Sotule, tu esti motivul pentru care eu sunt azi aici si sunt ceea ce sunt . As vrea ca fiecare clipa cu tine sa devina o eternitate pentru ca aceasta viata nu-mi ajunge sa imi sting setea de tine , nu e niciodata suficienta clipa cand te strang in brate, nu se pot termina clipele cand tu imi mangai sufletul! As vrea sa iti spun de mii de ori cat te iubesc (desi cred ca am facut-o deja) , sa te implor mereu sa ierti pentru greselile mele puerile, sa te alerg pe pajisti insorite, sa te innebunesc cu ideeile mele despre lumi paralele, religii si alte descoperiri halucinante , sa te indulcesc cu crema caramel si placinta cu mereu, sa te hranescu cu iluzii (dupa cum ai aflat deja nu sunt nici pe departe bucatareasa) , sa te alint o eternitate cu posibilitate de prelungire!

Adio lumea mea virtuala, las in urma mea franturi din viata mea rispita in mii de zari (forumuri, site-uri, bloguri, chatroom-uri etc) ma poti gasi suspendata in mii de colturi intunecate peste care s-a lasat uitarea. Trecatorule, cand ai sa trecit pe aici, sa pasesti usor, aici zac eu, virtuala cu toate trairile mele . Las aici amintiri , batai de inimi salbatice, iubiri , lacrimi si intelepciune tarzie :)

Daca vreodata ai sa treci pe aici si ai sa realizezi ca ai cunoscut o parte din mine sa lasi o floare si o lacrima, sa te iscalesti si apoi sa iti retragi pasii precum la iesirea cu icoane din biserica.

Aici sunt mereu eu ce-a de atunci Ioana Daraban, Canepisti 2 B, Turda, Cluj 3350 , Romania (nu trimite scrisori la adresa asta, caci e tot virtuala :)) )

N-am sa revin la ce-am scris, sa-mi fie iertate eventualele greseli sau frazele fara sens!

Va iubesc pe toti ( in felul meu egoist, off course )





Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …