Skip to main content

Scrisoarea unui prieten



Draga Ioana,


A trecut ceva vreme si odata cu ea amprenta uitarii a devenit tot mai evidenta. Nu iti scriu sa-ti reprosez ca ai uitat ,fac o incercare stangace pentru a-ti aminti prietena mea draga ca nu esti singura.


Ieri s-a intamplat sa trec prin fata casei tale si te-am vazut stand abatuta pe scarile din fata portii, lacrimi curajoase iti invadasera ochii ca mai apoi sa se piarda pe obrajii tai palizi. Oricat incercai sa alungi gandurile rele parca mai rau te cufundai in ele. Ioana, te vad in spatele aceluias gard verde , desi poarta iti e deschisa tu esti prizoniera lui, de ce? Pasii te-au purtat in atatea locuri minunate de ce-ti intemnitezi sufletul aici? De ce nu-l lasi sa zboare liber, sa te urmareasca?


Am uitat sa-ti spun cat de mult imi lipseste piatra ta filozofica conform careia Tu ai reusit sa fii cel mai perfect profesor fiind cel mai lenes student, cum te bucuri de roua diminetii atunci cand nu ai dormit intreaga noapte, cum alergi dupa iluzii si culegi idei, cum atingi norii ce poposesc greoi pe umerii tai goi, despre cum reusesti sa fii ce-a mai buna in tot dupa ce ti-ai dat toata silinta sa esuezi :)


Te vad cu aripi de inger si cu cornite de dracusor, te vad ranzad si plangand, te vad apa si foc , te vad zburand si pierduta dar in tot ce vad e un echilibru, echilibrul e mereu in tine, mine, noi!


Nu cauta iluzii, cauta-te pe tine daca asta vrei sa afli! Nu cauta nici o carte care iti poate spune cine esti, ca e imposibil ca cineva sa te stie mai bine decat te stii tu si desi pare greu de crezut acum, ai sa aflii raspunsurile la intrebarile tale la momentul potrivit.


Te intrebasem 'Esti obosita?' Mi-ai spus 'de ceva vreme' ia si te odihneste caci desi nu pare timp mai este!

Te intrebasem : ' Cine esti?' Mi-ai raspuns 'Nu stiu' daca nu stii cine esti afla cine nu esti si n-ai sa poti vreodata fii


Ioana, e tarziu caci timpul a trecut fara a-ti cere permisiunea si si-a lasat managaierea pe ochii tai si suflul in inima ta, deschide ochii sa vezi privelistea din jur si atunci ai sa poti sa iti gasesti drumul spre casa. E usor sa stii cine esti cand ai ochii deschisi sa te poti vedea, doar asa poti sa vezi si cine e langa tine ca in cele din urma sa te poti bucura de viata ta aici,acum . Visele sunt facute pentru noptile pustii care altfel ar fi pline de tacere si stanjeneala. Viseaza noaptea ca sa ai ce fauri a doua zi.


Te ridici mereu, mai mult si mai mult....intr-o zi vei fi atat de departe incat risti sa fii singura si tu te temi ca esti in urma mereu .


Nu uita ca pana la urma desi te-am lasat sa crezi ca ai o varsta...am si eu una mult mai inaintata.


Vreau sa stii ca te iubesc, la fel cum te iubeste intreg universul!


Pe curand!


A

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

You and I

Here we are again! I hoped you got lost in the nothingness of all the days that have passed since we last stood face to face, separated by darkness only. I can feel your breath on my neck and in my mind I am begging you again to let me go.



I feel your shadow surrounding me, your musty scent poisons the air around me.  Like a bad sin, you never stay away for too long. You call it 'love', I call it 'curse'. You think that all this is a game and I enjoy your company. Maybe you're just as confused as I am and mistake my tears for rain and my scream for help with a lullaby.   A deep breath before I turn to face you, your poisons scent inundates every cell in my lungs . I curse the moment I was born and wish I could run to the end of the world and hide in a cage for the rest of my miserable life.



I can see your sharp teeth shining in the candle light while you laugh in my face. Your unkind touch  makes me tremble beyond control. I am stretching my arm in the dark in a clu…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …