Skip to main content

Povesti nemuritoare - Un altfel de sfarsit

Imi pierdusem fericirea la un joc de zaruri, nimeni nu ma avertizase sau mai bine zis nimeni nu ma invatase cum sa joc. Camera de hotel era mult prea rece, numic nu poate fi mai oribil decat o camera de hotel goala si rece in ajun de plecare. Am deschis ochii, eram treaza de vreo doua ore desi nu reusisem sa dor prea mult, eram nervoasa. Mi-am aprins o tigara si mi-am facut o cafea sa ma incalzesc. Mi-am asezat scanulu langa geam si priveam strazile pustii convinsa fiind ca sunt singura persoana care e treaza in intreg orasul. Detest sa fumez dimineata si totusi o fac .
Scot o foaie de hartie o impart in doua. Pe prima parte scriu Reusite pe partea a doua scriu Esecuri mintea mi se invarte in gol incercand sa aflu evenimente . Bineteles ca fac o un carnat ( la figurat!) in dreptul Esecului si realizez ca pe o scara de la 1 la 10 am reusit sa fac -25 ma felicit si mi-as trage 2 palme daca as avea destul curaj, dar nu am asa ca mai adaug un plus la Esec si uite cum fac -26 cu felicitari. Sting tigara cu promisiunea sa e ultima iar in timp ce promit asta imi dau seama ca sunt la -27 . Apoi intru in dus cu planuri mari de viitor.

La plecare intreb la receptie daca am primit vreun mesaj si sunt privita precum un catel abandonat trec cu privirea peste acest gest si imi comand un taxi iar apoi ma indrept spre sala de mese unde ma decid sa iau un mic dejun copios constand in : o cafea cu doua lingurite de zahar. In timp ce iau micul dejun contemplez la ceea ce-a mai oribila dimineata din acel an si ajung la concluzia ca aceasta dimineata merita acest premiu si aplauzele de rigoare. Dimineata zilei de 27 Octombrie 2005, ziua care avea sa schimbe tot restul vietii mele. Azi, privind in urma, nu as schimba nimic din ea nici macar o secunda

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …