Skip to main content

In lumea mea




In lumea mea exista doar nori albi pufosi pe care pot sa-i alint cand se simt tristi sau singuri.Aici, orice poteca duce spre o casa a carei usa e mereu deschisa iar inauntru e mereu cineva care te asteapt cu bratele deschise si sufletul plin de iubire.
In lumea mea, orice drum e plin de verdeata,copaci sau flori ale caror arome poti sa le culegi si sa le dai in dar celor dragi sau poti sa le porti in par.
In lumea mea, iubesc pentru ca nu pot trai fara de iubire cum dealtfel nimeni din lumea mea nu poate trai fara sa-si iubeasca aproapele ca pe el insusi, tot aici a darui e darul pe cel mai de pret pe care poate cineva sa-l faca caci,doar cel ce daruieste poate fi pe deplin fericit.
In lumea mea pot sa zbor nestingherita daca doresc caci stiu ca orinde gandul sau aripile m-ar duce ajunge tot acasa as fi.Pot sa culeg stelele de pe cer si sa le arunc in cele patru zari asternand astfel iarna peste univers . Am sa invit Luna si Soarele la Starbucks unde servim cate o Cale Lactee ca mai apoi ne juca de-a v-ati ascunselea iar eu, am sa ma ascund intr-o gaura neagra pe care ulterior ma voi decide sa o zugravesc in roz.
In lumea mea, arunc curcubee in oameni si vantul imi bate nebun din palme, ploile imi citesc romane de dragoste sub salcii vesele si Lacrima e un basm pe care nimeni nu se osteneste sa-l citeasca ca doar am crescut cu toti si ni s-a dus vremea basmelor

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …