Skip to main content

Adio



Iti vine sa crezi unde ne-a adus tehnologia? Daca nu era telefonul si internetul cred ca relatia noastra ramanea undeva in praful Turzii al anilor 98-99. Dar pentru un motiv sau altul mult prea strain de noi, n-a fost sa fie asa.
M-am intrebat de multe ori ce s-ar fi intamplat cu noi daca nu te-as fi cautat pe vreme cand eram in Bucuresti si ce-ar fi fost de mine daca nu ma primeai la Brasov cand am avut atat de multa nevoie de un adapost.
Un tipat mut, parca ma face sa ma intorc iar la tine . Te-am sunat din nou desi eram convinsa ca nu vei raspunde decat din greseala. Nu stiu de ce am sunat,nu stiu de ce ti-am dat add pe facebook.
In urma cu ceva vreme gandindu-ma la tine am intrebat un prieten:
‘ De ce ne intoarcem iar si iar la oameni carora nu le pasa de noi,parca e un blestem. Ca si cand m-as intoarce intr-un cimitir iar si iar. Morti nu se bucura ca te revad, nu le pasa ca exisiti dar noi ne intoarcem mereu si mereu la ei. Stam si privim muti acelasi mormant prafuit si plin de buruieni, parca am reusi sa schimbam ceva! De ce ma intorc la acelasi moramnt? Nu e nimic acolo, iar in ultima vreme am inceput sa cred ca imaginatia imi joaca feste!
El mi-a raspuns calm:
‘ Oamenii tind spre perfectiune. Nu ai sa poti trai vreodata cu ideea ca ai gresit, motiv pentru care vrei sa te intorci mereu inapoi sa incerci sa iti indepti gresala’
‘Trecutul meu e perfec! Nu am regrete si nici bucurii pentru simplu fapt ca nu am trecut’am replicat eu acid
‘Minunat, atunci nu de acum nu mai ai motive sa te intoci!’inca aud ecoul si inca cred ca nu am motive.
E putin ciudat. Vezi tu, eu, niciodata nu m-am simtit suficient de buna pentru tine. Mereu m-am simtit cumva stanjenita in prezenta ta caci de cele mai multe ori erai prea plictisita de prezenta mea sau prea stresata ca am sa-mi insusesc unul din bunurile tale de pret , oare cum s-ar fi simtit altii in locul meu? Nu asta conteaza, conteaza ca greseala e a mea iar ca tu nu ai sa poti ierta vreodata ceva ...orice, cuiva ..oricui .
Conform unor filozofi esti ceea ce gandesti caci gandurile devin realitate. Gandurile tale pot fi zana ce-a buna sau lampa lui Aladin dar pot devenii si cosmarul vietii tale, cred ca relatia noastra a semanat mai mult cu varianta ce-a din urma.
Lumea se schimba clipa de clipa , de la mediul inconjurator pana la mintile oamenilor. De cand nu ne-am mai auzit au inceput cateva razboaie altele s-au sfarsit, am avut si cateva uragane dar noi suntem tot aici. Vreau sa cred ca schimbarile majore nu s-au petrecut doar in jur, vreau sa cred ca s-au petrecut si in mine de ce nu, indraznesc sa cred ca si in tine.
Eu nu mai sunt ce-a de ieri, am incercat de multa vreme sa mai incerc sa fiu ce-a de ieri, asa ca n-am sa mai pot tine mortis de aceasta relatie, n-am sa mai batatoresc cimitirul in sus si-n jos caci morti n-au sa invie in veci. Te-am cautat in toata aceasta vreme sa iti spun ca-mi pare rau , desi sunt doar cuvinte si cuvintele nu pot sterge nici anula faptele. Azi imi pare rau caci altceva nu pot face. Azi renunt a mai incerca a te convinge ca n-a fost mereu vina mea, caci azi nu-mi mai pasa vina cui a fost , azi nu-mi mai pasa de ieri si restul zilelor ce-au fost si-n veci n-au sa mai fie.
Azi nu ma mai doare cum ma durea candva cand orice straina ma inlocuia si ma detrona in ochii si gandurile tale caci viata trebuie sa isi ia cursul ei normal iar noi am crescut prea mult pentru a ne cere astfel de socoteli stupide.
Azi ai familia ta si eu pe a mea, azi realizam cat de puerile erau visele in care noi doua locuiam in aceiasi casa (cu intrarile separate, bineteles) sotii nostri erau prieteni pe vecie iar copii nostri urmau sa se casatoreasca! Apropos, fiul tau trebuia sa se numeasca Radu, nu Cristian  mai tii minte?
Erau vise si erau frumoase pentru ceea ce erau, vise... si locul lor e tot acolo, in tara viselor. Aici acum, abia daca reusim odata la 2 ani sa tinem o conversatie timp de 3 minute fara sa ne simtim stanjenite, fara senzatia de vina .Nu sunt vinovata pentru ce am facut sunt vinovata pentru ce am sa fac.Am sa ma simt vinovata mereu daca nu as scrie aceasta scrisoare acum. Nu e usor si probabil scrisoarea e prea lunga dar ma tem ca la sfasit aducerile aminte ma vor face sa realizez ca puteam sa scriu inca ceva, dar va fi prea tarziu... intotdeauna este .
Am invatat ca aici, pe pamant, totul se intampla cu un scop. Viata ne ofera de multe ori situatii limita care, fara ajutorul cuiva ne-ar fi imposibil sa le trecem, motiv pentru care cineva acolo sus ne trimite in cale niste oameni ‘cheie’ pentru a trece obstacolele, apoi cand furtuna ce-a nemiloasa a trecut fiecare isi vede de viata lui. Asa vad eu relatia noastra, problema e ca eu n-am reusit sa imi vad de viata, eu te-am vazut prea mult ca o parte sine-qva-non a vietii mele si aici am gresit. Nu vreau sa cred ca te-am pierdut caci e prea dureros, e ca si cum mi-as pierde ratiunea...desi, nu o folosesc vreodata, e acolo undeva dar stiu ca fara ea as fi nimic. Nu vreau sa cred ca am sa te pierd ci mai degraba ca ma eliberez pentru o vreme.
Ma intreb ce intelegi tu din ceea ce-am scris, nu mi-e teama de ridicol, am trecut de multa vreme de aceea etapa , consider mai ridicola situatia in care ne comportam ca doua straine si de ce sa nu recunoastem asta sutem azi.
Vreau sa stii ca am sa fiu mereu aici daca ai nevoie de ceva, cineva, poate chiar o discutie insipida despre vreme sau alte evenimete lipsite de importanta. Dar sa nu uiti ca nimic nu se pierde, totul se transforma , de ce nu, putem privi si relatia noastra asa .
Ma bucur sa te vad fericita, ai un baietel superb motiv pentru a merge mereu inainte cu fruntea sus si a straluci de mandrie ! Eu,de aici iti trimit lumina si pace care sa va vegheze mereu.
Ramai cu bine, acolo in Sud zambareata si cu palarie! Acum chiar daca am sa ma ridic pe varful picioarelor tot nu am sa reusesc sa te mai vad....

Cu drag.

P.S.Cred ca am inceput totul pe picior gresit! Apropos, te-am mintit nu ma cheama Michael Jackson!

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …