Skip to main content

Aberez Mereu- File prafuite- raftul al treilea de la geam

-E doar imaginatia ta,Bianca! Mi-a spus Florentina cu o voce moale si parca tematoare .
-Acelasi lucru i se spune oricarei femei inselate! Eu, nu am sa permit sa mi se spuna baliverne de genul acesta!
-Bianca,asculta-ma! Nu te inseala, are telefonul inchis ca poate doarme sau are prea mult de munca!Uneori raspunsurile intrebarilor complicate sunt simple!
-E weekend! Auzi, te rog sa nu-mi insulti inteligenta ok? Incepusem sa-mi impachetez hainele, eram in ajun de plecare iar in acel mai moment mai mult decat oricand vroiam sa stiu adevarul
-Bine, cum spui tu. Spune Flori pe un ton impaciuitor


-Daca plec acum, am sa imi reprosesc toata viata ca am plecat si l-am lasat aici! NU pot sa plec fara sa stiu adevarul, intelegi?El imi va reprosa ca l-am lasat in urma, ca nu mi-a pasat iar eu am sa fiu calaul acestei relatii, pe cand amandoua stim ca nu e asa!


-Pui, asculta-ma, te rog...Te rog nu te duce acolo....e mai bine asa!
Am tacut nu am raspuns desi tonul ei ma irita, stiam ca nu ma insel! Orice om trebuie sa isi asculte inima, insitinctul,intuitia, voce interioara sau cum vor sa o numeasca...iar intuitita mea imi spunea ca sunt tradata in cel mai josnic mod posibil.
Am abandonat tot ceea ce faceam, mi-am luat geaca din cuier, poseta de pe masa si am iesit din casa fara a mai spune o vorba. Tremuram fara un motiv anume,jumatate din mine nu vroia sa stie nimic, voia sa moara ignoranta iar cealalta parte din mine vroia sa stie adevarul. Stiam ca trebuie sa aflu adevarul pentru ca atfel nu aveam cum sa imi vad de viata mea,as blestemata sa ma intorc mereu inapoi la el si sa cred in inocenta lui.
Nu stiu cand a trecut timpul dar m-am trezit pe soseau Mihai Bravu, in fata unui bloc cunoscut.
-Am ajuns domnisoara, m-a anutat soferul de taxi. Am intis banii, am plait fara sa astept restul si am coborat. Nu mi-a luat mult sa zaresc o masina mult prea familiata, lucru ce m-a facut sa zambesc amar. Am pasit sfios spre intrarea in bloc, inima imi batea navalnic gata sa sparga colivia pieptului 'pot sa fac asta, am nevoie sa fac asta, trebuie sa stiu' imi repetam mereu . Intrarea in bloc avea interfon si nu am putut sa ma abtin sa nu blestem persoana care a infintat interfonul, pana la a cincea speta. 'Cine naiba suna la interfon duminica?' m-am intrebat. Apoi parca teleghidata am apasat un buton, interfonul suna....suna....suna dar nu raspunde nimeni, am incercat o combinatie de 2 cifre, interfonul suna din nou...
-Da! Se auzi o voce cat pe ce sa imi sparga timpanele si sa trezeasca toti mortii din cimitirul invecinat
-Posta! M-am auzit raspunzand 'posta???? cine naiba a mai auzit de posta duminica? ce cretina poate crede asa ceva? ' nu se auzi nici un raspuns decat un click care spre surprinderea mea imi permitea accesul in bloc.
Incet, ca un criminal ma indreptam spre 'casa noastra' culmea e ca nu eu eram criminalul, eu eram victima dar ma simteam ca un criminal. M-am oprit in fata liftului, tremurand pana in cele mai indepartate cotloane ale sufletului meu 'chiar nu vreau sa stiu' mi-am spus 'nu merit asta!!!!' Am ingenucheat in fata liftului si lacrimi venite din cer parca, m-au orbit. ' Ce te doare?' m-am intrebat 'Durerea din piept? Durerea din gat? Teama? Singuratatea? Tradarea?Indiferenta? Ce anume doare?????' Mii de cutite parca isi croiau drum inspre inima mea. Ma durea totul! Ma durea fiecare fir de par, fiecare por in piele , fiecare celula din mine, fiecare lacrima pierduta defenitiv si toate celelalte lacrimi venite la innmormantarea lacrimilor pierdute definitv si ma durerea tradarea . Sau poate ma durea teama de a afla odata pentru totdeauna adevarul.
'Doamne te implor, da-mi putere sa merg mai departe! Doamne te implor, ajuta-ma sa aflu adevarul! Te implor ajuta-ma Doamne, sa aflu adevarul ca sa pot merge mai departe!'
Brusc, liftul porni. Imi era clar ca cineva chemase liftul m-am ridica si am alergat pe scari. Nu aveam prea mult de urcat, spre norocul meu si mai ales spre norocul inimii mele mult prea obosite.
Am ajuns in fata usii de fier, o usa pe care nu eram invatata sa o vad din exterior, o usa ce acum imi parea sinistra si rece. Inima imi batea intr-un ritm nebun si capul imi zvacnea, mi-am rezemat capul de usa pret de o clipa. Ca prin vis se auzi un ras strident care mi-a electrocutat intregul corp. Mi-am retras capul ca arsa nestiind de unde venea rasul strident, apoi dupa nici o secunda am auzit rasul strident iar, acum mai mult ca oricand stiam de unde se auzeau rasetele. 'Nu pot sa cred!' mi-am spus 'ba sa crezi, imbecilo! Sa crezi! ' mi-am raspuns .
Am cautat in buzunarul gecii telefonul, am apelat numarul de 'acasa' auzeam telefonul sunand si intr-o data linistea s-a lasat in jurul meu.Am simtit ca ma prabusesc .....
Puteam vedea prin vizorul usii lumina din casa. Nu stiu cat timp a trecut dar m-am decis sa bat in usa. Nici un raspuns... 'te mira?' m-am intrebat...' nu merit acest rahat' mi-am spus in timp ce coboram scarile. Telefonul meu a inceput sa vibreze, primisem un mesaj. M-am asezat pe ultima scara am scos iar telefonul si am deschis mesajul ' Mesajul dvs a fost receptionat de care nr de tel 07xxxxxx ' Mesajul pe care il trimisesem iubitului meu acu 24 de ore fusese primit abia acum....ce coincidenta! Pacat, ca eu nu cred in coincidente! ' Daca fugi acum, ai sa fugi mereu!' mi-am zis


M-am intors inapoi urcad scarile agale, facandu-mi planul in gand ' am sa ma asez aici, pe scari,intre cele doua etaje, undeva unde nu pot fi zarita cu usurinta, pana cand va iesi in casa....nu conteaza cat va dura, intr-o zi va trebui sa iasa din casa sa isi ia tigari, apa sau prezervative! Mai cu siguranta prezervative,ca alea se vor termina primele!'
M-am dezbracat de geaca pe care am asezat-o pe scara apoi m-am asezat pe ea asteptand,sfarsitul lumii parca ...
In acele clipe nu mai conta nimic din ceea ce-a fost, nu contau anii mei irositi, sentimetele mele irosite ci doar adevarul de care am fost privata atata timp.


' De ce crezi ca te-a tradat?' m-a intrebat o voce venita din neant. 'O fi gasit o femeie cu adevarat frumoasa, poate e cu mult mai desteapta , se prea poate sa fie dintr-o familie mai de vaza si de ce nu, o fi avand un job pompos , o fi umbland numai in haine de marca, s-o fi ducand in fiecare zi la coafor, cosmetica, masaj anticelulitic....da, barbatii prefera femeile fara celulita! Cu siguranta e mai slaba, ca barbatilor le plac oasele...nu formele apetisante! Sau poate are o voce mult mai suava decat mine! Poate e o femeie in adevaratul sens al cuvantului, asa cum eu nu am sa pot fi niciodata! Da, avea dreptatete poate cand spunea ca sunt doar o copila si ca a venit timpul sa ma maturizez, dar eu nu am ascultat...E numai vina mea! El ma rugase de mii de ori sa ma schimb! Poate daca mancam mai putin si mergeam la sala mai mult as fi reusit sa arat mai bine....Poate daca tata era un om cu influenta el ar fi avut mai mult respect fata de mine. Poate daca n-as fi pierdut atat de mult timp cu prietenii mei si as fi fost mai atenta la doleantele lui...Poate daca as fi fost mai tacuta si mi-as fi recunoscut vina de fiecare data...'


Un zgomot ascutit facu ecou pe casa scarilor, era o cheie ce deschidea o yala apoi un scartait de metal ma facu sa realizez ca o usa se deschidea....si nu era orice usa! M-am ridicat si m-am indreptat spre usa


-Salut! am spus incercand sa imit un zambet


- Te rog nu face scandal! mi-a spus el incercand sa ma impinga


-Scandal? De ce-as face scandal? Ah...stiu! Nu vrei sa-mi oferi o cafea! Asta ar fi un motiv bun, stii ca fac urat daca nu beau cafea dimineata! am spus eu in timp ce mi-am pus piciorul peste pragul usii , ceea ce nu-i mai perimitea sa inchida usa desi el incerca din rasputeri sa ma impinga si sa inchida usa


-Te rog inceteaza, mi-a spus el cu o voce joasa


-Ce sa incetez domule? Fii explicit! am spus raspicat punandu-mi mainile la sold ca o tata in toata regula


-Te rog,nu fa scandal! mi-a suierat printre dinti in timp ce ma impingea, am cedat mi-am retras piciorul . In cele din urma triumfator a inchis usa si a fugit pe scari.


-Asta e tot? Am intrebat dar el parea grabit, parca nici nu ma cunostea . Sangele imi fierbea in vene eram scandalizata, ma trata ca pe o straina! Oare sa mi se fi schimbat fizionomia atat de mult in ultimele 24 de ore? Sunt eu nebuna? Sa-mi fi imaginat eu o relatie cu acest om?Oh, nu! NU am sa fiu tratata ca o oarecare!


-Unde fugi lasule? Am tipat, 'nu! NU pot sa cred ca fac asta!!!Cineva sa ma opreasca!' mi-am spus rusinata de iesirile mele pe care nu le puteam abtine. Unde ti-s lacrimile? Unde ti-s declaratiile de iubire? Juramintele ! ' e cazul sa taci, tu nu esti capabila sa te injosesti in acest hal! Sau poate esti....' Unde ti-e iubirea? am tipat din nou , el alerga si un zambet triumfator si-a facut loc pe fata lui . 'Asta rade de mine!? Am ajuns de rasul curcilor! Nuuuuu!' cu niste pasi surprinsator de repezi am reusit sa il ajung din urma undeva intre parter si mezanin , l-am prins la mana si l-am fortat sa se intoarca cu fata la mine


-Ce faci? Razi????????? Razi de mine? am intrebat. Dintr-o data am devenit constienta de poseta alba pe care o aveam la mine si mai ales de sticla mea de parfum solida care se afla in aceasta 'un lucru bun la parfumul asta Gucci, platesti sa te ajuta la nevoie'. Apoi am pierdut notiunea palmelor si a posetelor pe care i le-am aplicat, in cap! M-am simtit incatusata, nu ma puteam misca ' in sfarsit ti-ai ascultat ratiunea, sau ce-a mai ramas din ea!'mi-as spus, doar apoi realizand ca nu rariunea mea ma tinea prizoniera ci el, omul cu ranjetul pe fata. Ma studia cu o privire haina si nu stiam daca e din cauza sticlei de parfum sau faptul ca poate sincer el nu-si amintea sa ma fi cunoscut. Atunci si doar atunci am realizat ce-am facut si tot atunci am inceput sa ma tem pentru viata mea. In cateva secunde mi-am facut un plan mental pentru a scapa tefera si nevatamata -fizic, ca psihic era evident prea tarziu!- 'tipa!' mi-am spus. Nu am reusit sa deschid gura pentrua tipa, ca el m-a lasat si a fugit


-Lasule! Am tipat in urma lui. Tremuram de frica si fugind inapoi pe scari . M-am oprit iar in fata usii incepand sa bat cu putere:


- Sa nu ai incredere in el! Ai grija de tine! Nu te merita, meriti ceva mai bun! Sa stii ca nu am nimic cu tine! Decat daca esti una din prietenele mele cele mai bune, asta ar schimba bineteles totul! Te rog....sa nu fi fraiera ca mine!





Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …