Skip to main content

6 Septembrie '99


In ultima vreme nu mi s-a intamplat prea des sa vorbesc cu mama dar azi m-am decis sa o sun. Mama e nostalgica uneori iar eu ma simt stanjenita pentru ca majoritatea evenimentelor 'majore' nu mi le amintesc iar ea se pare ca se hraneste cu ele. Ca orice mama isi aminteste de la primul meu plans pana la ultima mea sclipire, isi aminteste noptile in care dormeam zambind, zilele cand eram prea visatoare si dupa amiezile prea plictisitoare.
Azi mama plangea la telefon si nu intelegeam de ce, niciodata nu stiu daca am facut ceva gresit sau daca i-am provocat o mare fericire caci mama plange la amandoua. Mama mi-a povestit de data de 6 septembrie 1999 iar eu am intreban 'cine a murit atunci, ca nu mai tin minte' a trecut o vreme pana sa imi raspunsa ' atunci ai plecat tu la Bucuresti la facultate si de atunci numar orele pe an, de cate ori te vad....iar anul asta nu te-am vazut deloc...atunci te-am pierdut eu: 6 septembrie 1999 la ora 10 seara, cand ai plecat, de tot...'
Parerile de rau le-am lasat in urma mea, pe peron dar n-a fost nimeni sa le culeaga.

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …