Skip to main content

6 Septembrie '99


In ultima vreme nu mi s-a intamplat prea des sa vorbesc cu mama dar azi m-am decis sa o sun. Mama e nostalgica uneori iar eu ma simt stanjenita pentru ca majoritatea evenimentelor 'majore' nu mi le amintesc iar ea se pare ca se hraneste cu ele. Ca orice mama isi aminteste de la primul meu plans pana la ultima mea sclipire, isi aminteste noptile in care dormeam zambind, zilele cand eram prea visatoare si dupa amiezile prea plictisitoare.
Azi mama plangea la telefon si nu intelegeam de ce, niciodata nu stiu daca am facut ceva gresit sau daca i-am provocat o mare fericire caci mama plange la amandoua. Mama mi-a povestit de data de 6 septembrie 1999 iar eu am intreban 'cine a murit atunci, ca nu mai tin minte' a trecut o vreme pana sa imi raspunsa ' atunci ai plecat tu la Bucuresti la facultate si de atunci numar orele pe an, de cate ori te vad....iar anul asta nu te-am vazut deloc...atunci te-am pierdut eu: 6 septembrie 1999 la ora 10 seara, cand ai plecat, de tot...'
Parerile de rau le-am lasat in urma mea, pe peron dar n-a fost nimeni sa le culeaga.

Popular posts from this blog

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza