Skip to main content

Mea culpa

Nu stiu unde incepe totul nu am idee unde se termina. Nu am idee de ce a inceput totul sau ce ar putea sfarsi totul.
Canva imi era usor sa gresesc dand mereu vina pe altii, minteam sau gaseam o metoda sa ies cu basmaua curat in cele din urma dar ceva s-a schimbat intre timp... azi nu mai sunt interesata doar de cat de mult as putea sa scad in ochii celor dragi, mai degraba uimita de cat de mult pot sa scad in ochii mei. Daca cei ce ma iubesc mai gasesc puterea sa ma iubeasca si sa ma ierte eu nu mai pot, mi-e greu sa privesc chipul strain din oglida si mi-e sila sa iert mereu acelasi greseli stupide. S-au dus zilele cand un simplu 'imi pare rau' repara totul, s-au dus zilele in care credeam in inocenta mea, s-au dus zilele in care credeam in mine. Nimic in lume nu-i mai neplacut decat sa-ti faci 'mea culpa' si nimic nu e mai iritant decat sa fii iertat de cei din jur dar sa nu poti sa te ierti tu insati, sa recastigi incredera celor din jur dar sa o pierzi pe ta...in tine .
Azi nu mai cred in mine si nici nu mai pot sa ma iert. Azi mi-e rusine sa privesc in oglinda, azi nu mai cred nimic din ceea ce spun stiu ca trebuie sa ma feresc.... de mine si tot azi ma intreb cum sa traiesti cu cineva (mai bine zis in cineva) in care nu ai incredere, cum pot sa traiesc cu mine cand stiu ca mai devreme sau mai tarziu am sa o dau din nou in bara, ca am sa mint din nou mai devreme sau mai tarziu . Azi ma intreb scarbita ' cum ai putut' si tac pentru ca stiu raspunsul ce ma apasa greu de prea mult tip, l-am auzit de prea multe ori. Azi as termina totul, ar fi usor, poate prea usor pentru mine dar din pacate le-as aduce prea multa suferinta celor dragi si cred ca au suferit suficient, egoismul meu se va opri aici,nu pentru ca nu as merita ci pentru ca cei pe care ii iubesc nu merita inca un gest de lasitate si egoism din partea mea.
De azi am sa incerc sa traiesc cu mine si stiu ca acesta va fi pedeapsa mea!
Am sa-mi doresc mereu sa iau cu mine toata suferinta pe care am cauzat-o vreodata....As vrea sa pot lua asupra mea orice durere cauzata chiar sa sufar de mii de ori mai mult, as vrea sa sterg totul, sa nu mai existe durerea provocata de mine sa nu mai exist eu, sa nu ramand decat paful si pulberea

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …