Skip to main content

DE CE?


Peretii albii si reci ma inconjoara,tipand parca a durere si neputinta,stiu, lumea e plina de ea, dar aici e un loc aparte, unde cei suferinzi sunt lasati sa vina in vacanta. Mi-a fost teama la inceput sa pasesc aici, nu e usor sa pasesti intr-o camera plina in care tu esti singura persoana capabila sa faca acest lucru, desi numeni nu te priveste cu invidie, dimpotriva esti inconjurant de priviri pline de recunostinta , nu poti sa nu te intrebi ... DE CE?
DE CE, ei ? DE CE, nu eu?

Undeva in lume sunt oamenii care au renuntat sa lupte, cu marea involburata, cu inima zdrobita, cu otrava din privirea altora, cu singuratatea, cu teama... si decid sa-si incheie socotelile cu viata in timp ce altundeva in aceiasi lume sunt oameni care ar da orice pentru a fi capabili sa faca macar un sigur pas, sa poata sa-si incante privirea cu altceva decat cu lumea umbrelor, sa poata spune un ultim 'te iubesc' sau macar un umil 'multumesc' .Eu stau ingenuncheata intre cele doua lumi pe care nu le inteleg suficient si in care sunt inutila ...pentru ca nu e nimic din ceea ce fac eu ce ar putea schimba mersul lucrurilor si e al nabii de frustrant! Ma doare sufletul, ma doare inima, imi plang ochii si ma sufoca durerea neputintei mele!

DE CE nu pot sa dau putin din mine?
DE CE nu pot sa-i fac bine?
DE CE sunt ei acolo si nu eu?

Popular posts from this blog

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza