Skip to main content

DE CE?


Peretii albii si reci ma inconjoara,tipand parca a durere si neputinta,stiu, lumea e plina de ea, dar aici e un loc aparte, unde cei suferinzi sunt lasati sa vina in vacanta. Mi-a fost teama la inceput sa pasesc aici, nu e usor sa pasesti intr-o camera plina in care tu esti singura persoana capabila sa faca acest lucru, desi numeni nu te priveste cu invidie, dimpotriva esti inconjurant de priviri pline de recunostinta , nu poti sa nu te intrebi ... DE CE?
DE CE, ei ? DE CE, nu eu?

Undeva in lume sunt oamenii care au renuntat sa lupte, cu marea involburata, cu inima zdrobita, cu otrava din privirea altora, cu singuratatea, cu teama... si decid sa-si incheie socotelile cu viata in timp ce altundeva in aceiasi lume sunt oameni care ar da orice pentru a fi capabili sa faca macar un sigur pas, sa poata sa-si incante privirea cu altceva decat cu lumea umbrelor, sa poata spune un ultim 'te iubesc' sau macar un umil 'multumesc' .Eu stau ingenuncheata intre cele doua lumi pe care nu le inteleg suficient si in care sunt inutila ...pentru ca nu e nimic din ceea ce fac eu ce ar putea schimba mersul lucrurilor si e al nabii de frustrant! Ma doare sufletul, ma doare inima, imi plang ochii si ma sufoca durerea neputintei mele!

DE CE nu pot sa dau putin din mine?
DE CE nu pot sa-i fac bine?
DE CE sunt ei acolo si nu eu?

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …