Pagini

duminică, 26 iulie 2009

Uitare


Se pot spune multe despre uitare, ca e nepasatoare, ca e mereu prea grabita, ca e mereu prezenta sau dimpotriva...nu vine niciodata...
Uneori cel mai frumos cadou pe care ti-l poate face viata e uitarea, sa uiti tot ca si cand nici n-ar fi fost , alteori uitarea iti lasa in gura gustul amar al tradarii pentru ca nimanui nu-i place sa fie uitat . Nu pot sa nu ma intreb de ce nu poate exista o cale de mijloc! Cu toti am vrea sa uitam multe dar in acelasi timp nu ne atrage ideea de a fi uitat.

Au fost zile cand mi-am dorit cu ardoare sa uit crezand ca a fugi si a uita este singura scapare iar dorinta mi s-a implinit, uitarea s-a asternut in jurul meu. E minunat sa traiesti clipa fara ca amintirile sa te bantuie, doar ca mai devreme sau mai tarziu ele se vor intoarce si te vor bantui.

Pana ieri m-a durut uitatea celorlati, i-am acuzat plina de manie si durere , nu puteam sa inteleg de ce cineva si-ar dori sa ma uite apoi am privit in oglinda si am auzit raspunsuri seci venind din toate ungherele intunecate ale sufletului meu. Am tacut rusinata de indraneala mea. Abia atunci am inteles ca ce-a mai findela prietena este iertare si nu uitarea precum am crezut deunazi.

Azi retin ideile, sentimentele si senzatii. De azi nu mai uit, doar iert