Pagini

miercuri, 8 iulie 2009

Gol

Mi-am legat mintea in mii de colturi ascunse.
Am fost acuzata (pe buna dreptate) ca nu ma pot deprinde de lumea materiala si-am auzit cutiul rascucindu-se-n inima-mi prea putin deschisa fata de tot ceea ce conteaza si prea mult deschisa in fata vremelniciei. Am inghitit in sec -nu mi-am inghitit si mandria,desi as fi vrut era mult prea mare- am zambit, mi-am dat parul pe spate si-am plecat -la asta ma pricep uimitor de bine-. Ca orice las, sunt urmarita de remuscari si vocile rasar din tenebrele trecutului, mi-am intors privirea pentru o clipa -vroiam am sa vad daca are vreun sens sa privesc in urma- as fi vrut sa abandonez totul si sa recunosc cine sunt - suflet pierdut in cautare disperata de ajutor- dar lumea in ziua de azi nu are timp de pierdut, dispartatii nu mai sunt la moda iar de ajutor nu se mai da decat la crucea rosie (asta in cazul in care sunt dezinformata iar Crucea rosie s-a desfiintat)

Ma simt ca un titrez invartindu-se in voia sortii fara a stii cand se va oprii, unde si de ce ...intinzand mainile goale si cerand ajutor intr-o lume mult prea flamada de nepasare.

Imi vine sa tip 'nu ma lasa aici, ia-ma cu tine , du-ma in lumea ta plina de mistere elucidate inainte de cina, ganduri citite la cafeaua de dimineata, destine aflate in pauza de pranz! '