Skip to main content

Gol

Mi-am legat mintea in mii de colturi ascunse.
Am fost acuzata (pe buna dreptate) ca nu ma pot deprinde de lumea materiala si-am auzit cutiul rascucindu-se-n inima-mi prea putin deschisa fata de tot ceea ce conteaza si prea mult deschisa in fata vremelniciei. Am inghitit in sec -nu mi-am inghitit si mandria,desi as fi vrut era mult prea mare- am zambit, mi-am dat parul pe spate si-am plecat -la asta ma pricep uimitor de bine-. Ca orice las, sunt urmarita de remuscari si vocile rasar din tenebrele trecutului, mi-am intors privirea pentru o clipa -vroiam am sa vad daca are vreun sens sa privesc in urma- as fi vrut sa abandonez totul si sa recunosc cine sunt - suflet pierdut in cautare disperata de ajutor- dar lumea in ziua de azi nu are timp de pierdut, dispartatii nu mai sunt la moda iar de ajutor nu se mai da decat la crucea rosie (asta in cazul in care sunt dezinformata iar Crucea rosie s-a desfiintat)

Ma simt ca un titrez invartindu-se in voia sortii fara a stii cand se va oprii, unde si de ce ...intinzand mainile goale si cerand ajutor intr-o lume mult prea flamada de nepasare.

Imi vine sa tip 'nu ma lasa aici, ia-ma cu tine , du-ma in lumea ta plina de mistere elucidate inainte de cina, ganduri citite la cafeaua de dimineata, destine aflate in pauza de pranz! '

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …