Skip to main content

Scrisoare pentru Emi


Draga Miruna, vreau sa-ti spun printre soapte ca-mi place camasa ta de noapte. Tresar si acum cand aud melodia, mai ales la aducere aminte! Inchid ochii si esti acolo in Mai, acum mai bine de 5 ani cu camasa ta de noapte . Radeam, dansam in pas de vals si cantam 'Unde-i camasa mea de noapte-la mine-i camasa ta de noapte' apoi oftam triste ca noua nu are cine sa ne fure camasa de noapte sau chiar daca avea cine, ce folos, nimeni nu ar fi stiut vreodata si atunci ce rost mai avea sa fie furata? Apoi cadeam din nou pe ganduri si ne complaceam in ceea ce pe vremea aceea imi placea sa numesc 'a complica lucrurile prea mult' Amintiri din alta viata...acum pentru tine! O raza de soare a aparut de pe cerul innorat si ma intreb daca esti tu zambind la citirea acestor randuri!



Trebuia sa iti scriu aceasta scrisoare cu multa vreme in urma, stiu ca acum nu mai are nici un sens la fel ca mine dealtfel. Viata asta stupida care e un risc asumat in care se stie -nimeni nu iese cu viata- si cu toate astea nu avem nici macar dreptul sa ne facem iesirea cand dorim noi sau cum dorim noi, mai putin tu?... Si imi amintesc zilele senine in care iti reprosam eu vrute si nevrute si-ti ziceam ca in viata nu poti sa le ai pe toate iar tu ma contraziceai si-mi ziceai 'iesi din patratelul ala odata'


Zilele noastre au fost multe sau putine chiar nu mai conteaza cred ca e mai important continutul lor pentru ca nu am reusit sa fiu atat de aproape si totdata departe de nimeni cum am fost cu tine.


Imi cer scuze pentru zilele in care te rugam sa renunti si-ti spuneam ca totul e in zadar! Ca si tu ca mine esti ratacita in lumea asta, ca orice am face nu avem scapare, numai tu-mi inlelegeai cuvintele si ecoul lor. Imi ziceai ca ma admiri ca tu nu ai puterea sa fii puternica asa cum sunt eu cand defapt eu frematam de durere si frica, nu stiai ce mult te puteai insela.




Nu ti-am zis niciodata ce mult ai insemnat pentru mine nu doar pentru ca-mi aduceai cafeaua la pat sau ca faceai ouale arse sau cartofii prajiti scrum (ok! recunosc s-a intamplat numai odata dar ai fost tu, nu eu! ) si nici pentru ca imi luai mereu tigari, stiind ca eu sunt mereu aiurita .


Nu ti-am zis niciodata ce rau mi-a parut si cat as fi vrut sa nu fi plecat din tara sau cum m-am simtit dupa ce ai plecat.... Brasovul nu a mai fost niciodata la fel fara tine, in casa a ramas adierea ta mult timp iar Valy te cauta mereu in dormitor iar cand nu te mai gasea ma privea intrebatoare.




Imi amintesc cand ai venit acasa plangand ca ai lovit masina si m-ai intrebat ce sa faci iar eu am zis


'ceea ce ar face oricine, da vina pe altul' iar tu te-ai incapatanat sa zici adevarul, atunci nu am inteles de ce, aveai posibilitatea sa scapi cu bazmaua curata daca minteai si tu ai decis sa spui adevarul cu totul riscul pe care-l implica iar tu ziceai ca eu sunt un exemplu...


A venit si clipa mea sa spun adevarul desi daca ai fi aici probabil mi-ai da acelasi sfat pe care ti l-am dat eu tie candva.


Imi cer scuze pentru egoismul,rautatea si mai ales pentru tacerea mea! Imi cer scuze ca am fost rautacioasa cu tine cand nu te-ai prezentat la jobul ala stupid pe care ti-l gasise sora mea, si-mi cer scuze ca am facut mare caz (ca ti-am scos ochii de nu stiu cate ori) ca deobicei egoul meu era asa de mare ca ma orbea si nu-mi permitea sa mai vad nimic altceva, ca de exemplu faptul ca ai avut motivele tale sa nu mergi...


Iar ultima data cand am vorbit am fost iar rautacioasa din cauza unei prostii pentru ca realizam in timp ce vorbeam cu tine ca nu merita ca noi sa ne certam pentru o prostie dar din pacate am continuat in dobitocenia mea ca mai apoi sa las linistea sa se astearna intre noi doua.... Am fost rea si nu am scuze, am fost egoista si nu meritai asta si cel mai important e ca am tacut cand tu aveai nevoie de o vorba buna! Azi ma intreb la ce mi-ai folosit acele gesturi si cuvinte, ma rusinez si tu stii ca nu e nimic in luma asta, ce nu as da in schimb pentru a putea intoarce timpul si a avea cateva clipe sa pot sa-mi cer iertare !


La ce folos ne nastem in lumea asta uitata de propriul ei creator daca nici macar nu puteam fi lanaga cei care ne iubesc si au nevoie de noi! Probabil nu am sa mi-o iert niciodata,dar asta e crucea mea si nimeni nu responsabil pentru ea, decat eu vesnica si nemuriatoare eu...o port mereu!


Am tacut cand tu erai la un telefon distanta, la un clic distanta la un gand distanta...Tacerea e este egala cu nepasarea nu conteaza pretextele din spatele ei! Nepasarea ucide, iar eu orbita de prostie am uitat! Nu ma mai inteb cum de nu ai rezistat, cu prieteni ca mine cine ar fi rezistat? Tacerea se lasa din nou in jurul meu, de aceasta data nu-mi apartine, e vremea sa-mi platesc datoriile! Acum am invatat si eu ce inseamna sa ai nevoie de o vorba buna si sa ti se ofere tacere in schimb! Acum stiu si eu gustul amar al tacerii !


Reusisem sa vorbesc cu Roxana care mi-a zis ca in ciuda a tot ceea ce am facut ,tu nu renutasei la mine si prietenia noastra dimpotriva, aveai planuri si idei pentru ca toate 4 sa reusim sa ne intalnim. Vorbele Roxanei isi au adanc ecou suflet unde se creeaza un gol imens... Roxana m-a vizitat anul trecut, la fel si Lacry anul asta doar noi nu am mai resit sa ne vedem...undeva pe drum ai renuntat la tot. S-au dus pe apa Sambetei toate planurile, toate cuvintele grele si au fost inlocuite de socul plecarii tale...Iar in uma ta mii de intrebari fara raspuns si durere fara margini! Am inteles ca Iulia te viziteaza mereu, si ea plina de regrete! Dar ce pacat ca realizam totul abia acum cand tu nu mai esti si in loc sa venim la tine la o cafea sau vorba buna, venim la piatra ta, cu flori in brate,lacrimi in ochi si durere-n suflet!




Eu, azi vreau sa cred ca am invatat o lectie ! Niciodata nu am sa mai intorc spatele unui prieten! Am sa vorbesc cu oricine-mi adreseaza o vorba, fie ea buna sau rea! Am sa-i salut pe cei cu care-mi doresc sa vorbesc de multa vreme dar orgoliul ma retinea! Am sa fac pace cu cei pe care i-am suparat vreodata! Am sa fiu mai buna si n-am sa ma mai cert cu nimeni niciodata, pentru ca nu se stie....poate nu o sa mai am prilejul sa-mi cer scuze vreodata!




Nu pot decat sa ma rog, ca acolo unde esti acum sa-ti fie mai bine .




Pe curand
Poza Emilia Cherciu - draga Lacry sa nu te superi ca am copiat poza asta din albumul tau de pe Facebook

Popular posts from this blog

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Crave

The space between the worlds where I can find myself without looking in the water reflection and getting a glimpse of what I once was and what I long to be.

There are no thoughts just the silence of my own soul.My armour is abandoned at the door I am free of darkness. I shred layer after layer until I walk naked and the ground shivers beneath my feet, the sun kisses all my imperfections and the wind calls my name. I will no longer hide behind the vail of lies. I raise my arms to the sky and I know I am where I belong. If this place would actually exist and have a name I could probably call it 'home'

Here, I allow myself to be. I can be simple, can be nobody and nobody's. I am nobody's child, nobody's lover, nobody's mother.

No longer the exhausted body that strives to look beautiful and thin to please those who can only see.
No longer the smile that shows up every time insecurities surface to impress those who judge.
No longer the laughter that hides a cry to …

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza