Pagini

duminică, 3 mai 2009

Scrisoare de Adio


In viata exista lucruri care sunt inevitabile, iar noi, oamenii, suntem incapabili sa le controlam; in acelasi timp, alte lucruri sunt efemere dar poate ca nu cele mai importante.
Atat de multe intrebari fara raspuns insa jocul superficialitatii nu mi se potriveste din pacate sau din fericire?! Mi-ar fi placut sa discutam mai mult despre anumite aspecte, dar mi s-a refuzat acest privilegiu. Este adevarat, din condescendenta, nu pot impune nimanui sa imi acorde atentie, insa modesta fiind si obiectiv vorbind, consider ca merit mult mai mult decat o atitudine ignoranta si desigur, lipsa de respect. Asta nu inseamna ca sunt dezamagita, ci doar contrariata, pentru ca in lumea mea nu este loc pentru minciuna , lasitate, egoism, ipocrizie sunt concepte care ma dezgusta in adevaratul sens al cuvantului. Prefer un adevar pe care sa il pot asimila, valida, caruia sa ii pot acorda adeziunea mea si pe care se il pot verifica totodata insa am fost privata de acest adevar.

Comportamente ciudate si contrariul, adica disensiunea dintre opinie si fapt. Fiecare fapt a rasunat , fiecare gest si-a propagat muzica in tot iar eu nu am cules decat neseriozitate si incertitudine. Sa fie asta combinatia perfecta pentru o noua tipologie umana? Sau poate sunt eu prea complicata pentru aceasta lume in simplitatea si sinceritatea mea? Oricum, nu intentionez sa insult inteligenta nimanui dand detalii sau exemple concrete in aceasta privinta.Am certitudinea ca totul este inca viu .

Toti oamenii sunt fiinte slabe. Desi creati pentru a convietui armonios, in nebunia lor lupta pentru a se distruge unii pe altii , traiesc inconstient fara a realiza care este scopul vietii , se considera atotputernici si stapani pe sine,unii chiar ignoranti nebuni care respira mizeria nesabuintei lor, complacandu-se in fel de fel de situatii degradante , si actionand mecanic , poate incapabili de sentimente.

Realista fiind, consider ca toti suntem niste persoane speciale, cu momentele noastre de sinceritate insa poate nu am considerat a fi nici locul, nici momentul potrivit pentru mai multa seriozitate,cu toate ca cine vede in prezent a vazut totul;
Cat despre razboiul tau launtric al pasiunii impotriva ratiunii sunt convinsa ca placerile simturilor sunt calitativ inferioare celor ale intelectului cu toate ca un sarut poate insemna atat de mult sau nimic; uneori, as da un regat pentru un singur sarut adevarat...uneori, nu acum. Paradoxal nu?

Consider ca actiunile mele au fost justificate, intentiile de asemenea serioase, dar greseala mea cea mare a fost altruismul.Nu imi doresc decat fericire.Cand cei din jurul meu sunt fericiti, sunt si eu insa pentru un suflet insetat de placeri , fericirea nu este inca posibila.

Nota: Aceasta scrisoare a fost scrisa in urma cu multi ani, evident a fost necesara o editare astfel incat sa scot nota personala si totusi sa retin ideea de baza