Skip to main content

Scrisoare de Adio


In viata exista lucruri care sunt inevitabile, iar noi, oamenii, suntem incapabili sa le controlam; in acelasi timp, alte lucruri sunt efemere dar poate ca nu cele mai importante.
Atat de multe intrebari fara raspuns insa jocul superficialitatii nu mi se potriveste din pacate sau din fericire?! Mi-ar fi placut sa discutam mai mult despre anumite aspecte, dar mi s-a refuzat acest privilegiu. Este adevarat, din condescendenta, nu pot impune nimanui sa imi acorde atentie, insa modesta fiind si obiectiv vorbind, consider ca merit mult mai mult decat o atitudine ignoranta si desigur, lipsa de respect. Asta nu inseamna ca sunt dezamagita, ci doar contrariata, pentru ca in lumea mea nu este loc pentru minciuna , lasitate, egoism, ipocrizie sunt concepte care ma dezgusta in adevaratul sens al cuvantului. Prefer un adevar pe care sa il pot asimila, valida, caruia sa ii pot acorda adeziunea mea si pe care se il pot verifica totodata insa am fost privata de acest adevar.

Comportamente ciudate si contrariul, adica disensiunea dintre opinie si fapt. Fiecare fapt a rasunat , fiecare gest si-a propagat muzica in tot iar eu nu am cules decat neseriozitate si incertitudine. Sa fie asta combinatia perfecta pentru o noua tipologie umana? Sau poate sunt eu prea complicata pentru aceasta lume in simplitatea si sinceritatea mea? Oricum, nu intentionez sa insult inteligenta nimanui dand detalii sau exemple concrete in aceasta privinta.Am certitudinea ca totul este inca viu .

Toti oamenii sunt fiinte slabe. Desi creati pentru a convietui armonios, in nebunia lor lupta pentru a se distruge unii pe altii , traiesc inconstient fara a realiza care este scopul vietii , se considera atotputernici si stapani pe sine,unii chiar ignoranti nebuni care respira mizeria nesabuintei lor, complacandu-se in fel de fel de situatii degradante , si actionand mecanic , poate incapabili de sentimente.

Realista fiind, consider ca toti suntem niste persoane speciale, cu momentele noastre de sinceritate insa poate nu am considerat a fi nici locul, nici momentul potrivit pentru mai multa seriozitate,cu toate ca cine vede in prezent a vazut totul;
Cat despre razboiul tau launtric al pasiunii impotriva ratiunii sunt convinsa ca placerile simturilor sunt calitativ inferioare celor ale intelectului cu toate ca un sarut poate insemna atat de mult sau nimic; uneori, as da un regat pentru un singur sarut adevarat...uneori, nu acum. Paradoxal nu?

Consider ca actiunile mele au fost justificate, intentiile de asemenea serioase, dar greseala mea cea mare a fost altruismul.Nu imi doresc decat fericire.Cand cei din jurul meu sunt fericiti, sunt si eu insa pentru un suflet insetat de placeri , fericirea nu este inca posibila.

Nota: Aceasta scrisoare a fost scrisa in urma cu multi ani, evident a fost necesara o editare astfel incat sa scot nota personala si totusi sa retin ideea de baza

Popular posts from this blog

Post it

Cand ti se face dor de mine sa-mi trimiti un semal de fum...

Abia astept sa-mi dau foc la valiza

Intamplari cu final neasteptat

Am putine prietene cel putin de la o vreme iar azi am avut senzatia ca prietenia mea este pusa la incercare.
Intrand in sala de mese nu am putut sa nu observ cu coada ochilui doua din prietenele mele susotind in spatele mele. Nu am fost deranjata de susoteala in site pe cat am fost deranjata de faptul ca in sala de mese nu ne aflam decat noi trei si credeam ca suntem prietene cu toate .
Am asteptat pasnica pana cand susoteala a luat sfarsit, una din fete parasind sala de mese.
Nell, s-a asezat in fata mea zambind :
- Jo (lumea aici nu stie de Ioana, cu Jo) maine la ce ora ne intalnim?
I-am ignorat intrebare in timp de rasfoiam absenta o revista stupida a carui nume nici macar nu m-am obisit sa il citesc.
-Cine mai vine? M-a intrebat Nell vesela, fara sa fi observat faptul ca o ignor.
Mi-am ridicat privirea si i-am zabit :
-Nell, te consideri prietena mea? Am intrebat-o pe un ton ce-l doream calm
Nell ma privi speriata fata a intelege ce se intampla
-Ce inreba....
-Da sau nu, Nell i-am…

Wake up!

It's just an illusion, the image I wish to see is not there anymore,the words I seek have vanished as if it they never existed, the piano has stooped playing the obsessive tune  in my head, there's only cold emptiness in all corners of my aching soul. Another disillusion of a weak heart tricked by a master mind. Was it real at least for a moment in time? I touch my face as if  by magic it would reveal the truth denied. I am. I am what I am and there's nothing I can to do about that.In the morning sun light I believe I'm real but by sun set I doubt everything around me.
- Try and live with yourself, you' re the only thing you got left ! he says smiling in the dark corner of the room, haunting me:  It's just you between the four white empty walls. No one ever comes in and you never go out. They all call you names....'the woman with no windows in her heart'- mainly. Why so stubborn, you will never overcome your limitations. You'll never dance, sing or …